Trienala de Arhitectură East Centric / Open CALL Concurs de eseuri Discursuri Critice

București, 11 Martie 2016 – Recunoscut ca unul dintre cele mai ample evenimente din regiune, Trienala de Arhitectură East Centric revine în această toamnă cu a doua ediție având ca temă centrală «Drifting». Promotorul evenimentului – Fundația Arhitext Design  și juriul prezidat de teoreticianul în arhitectură Alberto Pérez-Gómez, așteaptă înregistrările la open call-ul Concursului de eseuri Discursuri Critice (unul dintre principalele trei module ale trienalei) până pe 14 Martie a.c.

Concursul urmărește să evidențieze idei și formatori de opinie, să contureze concepte originale și provocatoare și, de asemeni, să promoveze exemplele de bună calitate în arhitectură. Concursul de eseuri își propune să stimuleze și să promoveze discursul critic în arhitectură ca o necesitate fundamentală pentru arhitectura de bună calitate și pentru deschiderea către și dialogul cu publicul larg. Acestea reprezintă, de altfel, elementele structurante ale întregii Trienale.

După înscrierea conceptului eseului prin înregistrarea la open call până la data de 14 martie, participanții pot transmite eseurile complete până pe 20 aprilie.

Eseurile nominalizate vor fi prezentate de către autorii lor în cadrul Trienalei, oferindu-li-se astfel șansa de a-și expune și de a-și susține propriile idei în cadrul primei Trienale de Arhitectură din Europa Centrală și de Est, precum și de a interacționa cu oameni de cultură, arhitecți, critici de arhitectură etc. prezenți la eveniment. Participanții pot fi studenți, critici de artă sau arhitectură, profesori, filosofi, teoreticieni, sociologi, arhitecți, urbaniști, designeri cu aplecare către teorie etc., care pot realiza un eseu critic despre arhitectura țărilor din Europa Centrală și de Est* (o țară, mai multe țări sau întreaga regiune). Nu există restricții privind vârsta, formația profesională sau naționalitatea. Participanții trebuie să fie disponibili să participe la Trienala de Arhitectură East Centric pe 1 și 2 octombrie 2016 pentru a-și susține eseurile, în situația în care se află printre nominalizați.

*Albania, Austria, Belarus, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Kosovo, Letonia, Lituania, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Polania, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina, Ungaria

Președintele juriului:  
Alberto Pérez-Gómez

Membri juriului:
Luigi Pintacuda – Italia (câștigătorul primei ediții a Trienalei)
Marko Sančanin – Croația
Arpad Zachi – România (directorul Trienalei)
Ana Maria Zahariade – România

Printre nominalizații și câștigătorii ediției anterioare a Concursului de eseuri Discursuri Critice din cadrul Trienalei de Arhitectură East Centric se numără profesori, studenți, critici de artă, curatori precum:

Tomislav Pavelić – Croația / Luigi Pintacuda – Italia /  Armina Pilav – Bosnia Herțegovina / Alina Hughes – Marea Britanie / Hans Ibelings – Olanda / Katalin Tánczos – România / Dániel Vass – România / Andreea Movilă – România / Ramona Novicov – România

Eseurile lor au fost publicate într-un volum special, dedicat competiţiei.

Statement președinte juriu:

Arhitectura operează astăzi într-o lume condusă de instrumentalitatea tehnică, cea care şi-a multiplicat exponenţial posibilităţile de expresie formală. În timp ce media celebrează noutatea perpetuă, şi arhitectura supusă unor complexe geometrii de imagine ignoră în general relaţia vitală a clădirilor cu locurile şi valorile culturale. În absenţa reflectării unor asemenea valori, arhitectura apare ca solipsistă şi auto-referenţială: o formă de virtuozitate de interes numai pentru cei iniţiaţi. De aceea, cuvântul discursiv, ca formă a gândirii şi scrierii critice, ce pune mai degrabă întrebarea de ce? decât cum?, este astfel crucial în prezent pentru o practică semnificativă a arhitecturii. Aceasta nu este pur şi simplu o teorie ca metodologie, în vechiul sens, ci o reală filosofie a arhitecturii în tradiţia filosofiei practice a lui Aristotel, una care afirmă importanţa istoriei, şi care decurge din problematica, valorile şi obiceiurile care configurează mediul social.

Alberto Pérez-Gómez s-a născut în 1949 în Mexic. A absolvit Institutul Politehnic din Mexic ca inginer și arhitect și a urmat cursuri de istoria și teoria arhitecturii la Universitatea din Essex, unde a obținut doctoratul în 1979. În 1984 a câștigat premiul Alice Davis Hitchcock pentru cartea sa Architecture and the Crisis of Modern Science. A predat și a ținut conferințe la diferite școli de arhitectură din lume și a fost directorul Școlii de Arhitectură din cadrul Universității Carleton între anii 1983 și 1986. În prezent, este directorul programului de Istoria și Teoria arhitecturii la Universitatea McGill din Canada, unde este profesor de istoria și teoria arhitecturii, cu titlul Saidye Rosner Bronfman Proffesor. El este cunoscut ca un important teoretician al arhitecturii și un promotor al abordării fenomenologice în arhitectură. Împreună cu Stephen Parcell, este editorul seriei de cărți CHORA: Intervals in the Philosophy of Architecture. A publicat poezie în limba spaniolă.

Premii și recunoașteri:

Nominalizații vor primi premii în valoare totală de 2500 euro. 
Câștigătorul va primi de asemeni un premiu de 1000 euro. 
Toate eseurile selectate vor fi publicate în catalogul Trienalei.

Termenul limită pentru înscriere este 14 martie. 

Mai multe informații sunt disponibile pe www.east-centricarch.eu/triennale/open-call.

Trienala de Arhitectură East Centric este un proiect cultural necesar, menit să deschidă porțile pentru o colaborare cât mai strânsă între arhitecţii, teoreticienii, istoricii şi criticii de arhitectură din Europa Centrală şi de Est şi cei din întreaga lume, cu scopul prezentării și reprezentării lor publicului specializat și general. Trienala de Arhitectură East Centric susține și promovează discursul critic atât al practicienilor cât și al teoreticienilor, criticilor și istoricilor de arhitectură. Diferitele formate de acțiuni din cadrul Trienalei (expoziții, conferințe, dezbateri, competiții) conturează imaginea de ansamblu asupra multitudinii de discursuri existente în spațiul central-est european, discursuri particulare, dar cu elemente comune, care trebuie cunoscute pentru încurajarea creșterii calității arhitecturii din regiune.

Trienala de Arhitectură East Centric este structurată în trei module: Drifting Architecture (expoziție tematică de proiecte), Discursuri critice (concurs de eseuri), Premiile Arhitext East Centric (concurs de proiecte), însoţite de proiectul Agora Experiments (expoziție multimedia și workshop organizat în baza unui concurs internațional de idei).

Trienala de Arhitectură East Centric 2016 este organizată de Fundația Arhitext design – promotor și producător, împreună cu Ordinul Arhitecţilor din România – partener strategic principal şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” - partener strategic.

Website-ul oficial al Trienalei de Arhitectură East Centric: www.east-centricarch.eu/triennale/

Pagina de facebook: www.facebook.com/EastCentricArchitectureTriennale

Hashtag: #ECATriennale2016

Contact: ecatriennale@gmail.com 

Concurs Arhitexturi

“CREIONEAZĂ”
un eseu, de maxim 8000 de caractere, cu tema
ARHITEXTURI
înscrie-te în concurs până pe 5 mai
ŞI CÂŞTIGĂ
premii în valoare de
250 sau 500 ron!



Arhitext va publica eseul câştigător în paginile revistei!
Mai multe detalii (temă concurs, regulament concurs, formular înscriere) poţi găsi pe www.arhitextdesign.ro (secţiunea Ştiri).

Concurs “ARHITEXTURI”

Pune-ti capul la contributie si Arhitext te premiaza!

Arhitext te indeamna sa participi la un concurs de eseuri cu tema “Arhitexturi”, indiferent de facultatea ale carei cursuri le frecventezi! Concursul se va desfasura in cadrul Re-Actiunii Arhitext: “ARHITEXTURI”, care va avea loc intre 18-23 mai 2010, in Bucuresti.

“Arhitexturi” propune o abordare pluridisciplinara – libera si personala – a fenomenului contemporan de arhitectura, menita a identifica acele fire ale retelei, care ii dau consistenta si continuitate. Fire pe care demersul nostru incearca sa le intinda pentru a releva necesarele si consistentele legaturi, care exista sau pot exista intre “panzele” / texturile numite (demers, discurs si limbaj), pe de o parte, si intre diferitele domenii, pe de alta.
Pornind de la acest concept care sta la baza evenimentului nostru si tinand cont de pregatirea teortica a fiecaruia in domeniul sau de interes, te invitam sa dezvoltati un eseu pe aceasta tema.

Asadar, asteptam din partea ta un eseu, de maxim 8000 de caractere cu tot cu spatii, pe tema “Arhitexturi”, pana pe data de 5 mai 2010. La sfarsit, poti castiga premii in valoare de 250 sau 500 ron, iar eseul castigator va fi publicat in paginile revistei!

Descarca regulamentul, completeaza talonul de inscriere pe care il gasesti in numarul 3/2010 al revistei Arhitext si participa la concurs!

”5 O’clock Arhitext”- „Arhitectura a două oraşe emblemă: Viena şi Praga”

Marţi 10 iunie, ora 17.00, la Centrul de Studii în Arhitectură şi Urbanism din strada Mihail Moxa nr. 5, Fundaţia Arhitext design organizează evenimentul „5 O’Clock Arhitext – Arhitectura a două oraşe emblemă: Viena şi Praga”.

Fundaţia Arhitext design a organizat mese rotunde pe teme de actualitate, printre primele numărându-se „Regenerare urbană” din noiembrie 2006. Deoarece aceste mese rotunde s-au bucurat de un real succes şi de o participare activă a publicului demnă de luat în seamă, Fundaţia Arhitext design a creat conceptul „5 O’Clock Arhitext”, care să reunească toate viitoarele discuţii sub un nou brand Arhitext.
„5 O’Clock Arhitext” descrie seria de discuţii care vrea să devină baza dezbaterilor specializate despre temele actuale din arhitectură. Prima masă rotundă aflată sub brandul „5 O’Clock Arhitext” a abordat tema „Mobilitate virtuală”, ce-a de-a doua referindu-se la „A-Ritmii şi E-Proporţii”.
5 o’clock-ul de marţi, 10 iunie, pune în discuţie modernul şi contemporanul din arhitectura celor două oraşe, Viena şi Praga. Dezbaterea va trata proiecte ale căror arhitecţi îşi fac un renume la momentul actual. Experimentul va aduce la lumină tendinţe inovatoare şi curente arhitecturale în curs de formare precum şi elemente de istorie care stau la baza dezvoltării acestor oraşe.
Se impune deci o radiografie constantă a noilor proiecte, fie finalizate, fie în curs de finalizare, pentru actualizarea tendinţelor şi o mai bună inţelegere a arhitecturii contemporane naţionale şi internaţionale.

Cei care vor lua cuvântul şi vor participa la dezbaterea pe această temă sunt:
· Ioan Andreescu – Proiect Kablewerk, Viena
· Roman Carrere – Overview Viena
· Mihai Pienescu – Praga în context
Discuţia va fi moderată de Mihai Pienescu, redactor asociat al revistei Arhitext.

Vă aşteptăm alături de noi la „5 O’Clock Arhitext – Arhitectura a două oraşe emblemă: Viena şi Praga”, marţi 10 iunie, ora 17.00, la Centrul de Studii în Arhitectură şi Urbanism din strada Mihail Moxa nr 5. Intrarea este liberă.

„5 O’Clock Arhitext – A-ritmii şi E-proporţii”

În cadrul seriei de mese rotunde „5 O’Clock Arhitext” Fundaţia Arhitext design a organizat marţi 26 februarie, ora 17.00, la Centrul de Studii în Arhitectură şi Urbanism din strada Mihail Moxa nr 5, o masă rotundă pe tema „A-ritmii şi E-proporţii”.

Invitaţi să ia cuvântul în cadrul acestui eveniment au fost domnii Cosmin Ungureanu (istoric de artă), Adrian Mihalache (Universitatea Politehnică Bucureşti), Mario Kuibuş (arhitect) şi Radu Teacă (arhitect). Discuţia a fost moderată de Mălina Conţu (istoric de artă), redactor la revista Arhitext. Fiecare dintre vorbitori a abordat problema aritmiilor şi proporţiilor arhitecturale din prisma propriei profesii, după cum urmează:

•Cosmin Ungureanu - La bella machina del mondo. Andrea Palladio şi raporturile armonice
•Adrian Mihalache – Păstrând proporţiile. Arhitectura virtuală
•Mario Kuibuş – Stilul azi - între sens şi nonsens
•Radu Teacă – Ritmul unei case

Cosmin Ungureanu a prezentat felul în care Andrea Palladio, influenţat de un mediu cultural veneţian puternic impregnat de tradiţii filosofice neo-platonice şi aristoteliene, a ajuns să construiască şi să folosească un sistem de proporţii arhitecturale bazate pe raporturi numerice care decurgeau din teoriile pitagoreice. Astfel, numerele 2,4,8 – 3,9,27 erau legate de o concepţie asupra lumii care crea legături între planurile metafizic, fizic şi uman. Aceste numere puteau fi folosite în construcţia proporţiilor clădirilor, la desenul de planimetrie sau de faţadă, pentru a sublinia ideea armoniei cosmice între cele trei planuri ale lumii. De altfel, scara umană, scara clădirii şi dimensiunile cosmosului erau legate printr-un sistem de proporţii, care se putea regăsi chiar şi în muzica epocii, construită pornind de la aceleaşi principii numerice.

Adrian Mihalache a vorbit despre prezenţa proporţiilor în lumea virtuală. Pornind de la un pretext literar – o carte a lui Arturo-Perez Reverte – vorbitorul a ţinut să explice faptul că natura spaţiului virtual ţine de un colaj hipermedial de imagini interconectate folosind un suport tehnologic. Mai mult decât pictură (care de la apariţia fotografiei şi-a pierdut funcţia de reprezentare), sau fotografie (care nu poate ilustra decât un moment în timp), cyberspaţiul are capacitatea de a aduna împreună imagini din timpuri şi medii disparate. Acest colaj construieşte naraţiuni care explică realitatea aproape în întregimea ei, oferind o vedere panoramică asupra unui subiect sau a unui moment din timp, construind astfel posibile piste pentru o interpretare a acestor realităţi într-un mod care era inaccesibil celorlalte medii, ale picturii sau fotografiei. La o privire de suprafaţă, spaţiul virtual nu foloseşte proporţiile (ecranul, ferestrele de browser nu sunt construite după un set predefinit de norme numerice, sau pe raporturi de numere fixate, date, fiind flexibile şi deschise). În adâncime, acolo unde este vorba de construcţia sau de arhitectura sistemelor, proporţiile îşi găsesc locul, chiar dacă aceste construcţii sunt situate în virtual şi în intangibil.

Mario Kuibuş a contribuit la discuţie cu o prezentare a distincţiei dintre arhitectura de semnătură şi arhitectura de concept. În primul caz clădirea este un semn grafic, o semnătură legată de stilul unui autor care se poate vinde ca atare, ca o imagine construită de un arhitect de succes. În cazul arhitecturii de concept clădirea devine un obiect unic, legat de spaţiul şi locul în care trăieşte. De asemenea, arhitectul nu îşi repetă gesturile constructive definindu-şi un stil, ci optează pentru experimentarea cu forme noi, care de fiecare dată sunt menite nu a construi imaginea recognoscibilă a unui obiect de autor, ci de a pune în discuţie limitele creativităţii personale, ale sitului şi ale soluţiei propuse. După cele de mai sus, vorbitorul a prezentat câteva dintre proiectele personale, arugmentând faptul că în arhitectura contemporană conceptuală, proporţiile sunt doar o parte a materializării obiectului de arhitectură şi intervin doar după formularea unui concept viabil. Compoziţia, materialele şi eventualul profil stilistic, plus proporţiile, nu mai sunt un subiect pentru inovaţie din moment ce stilurile istorice au epuizat prin realizări remarcabile aceste aspecte ale arhitecturii. Inovaţia şi creativitatea contemporană s-ar lega astfel de efortul conceptual, care precedă realizarea efectivă a proiectului, aceasta fiind singura zonă în care s-ar mai putea veni cu lucruri noi.

Radu Teacă a prezentat două proiecte personale. Vorbind pe marginea imaginilor prezentate, arhitectul a subliniat în cazul fiecărui proiect rezolvările volumetrice, îmbinarea dintre diversele funcţiuni ale casei în soluţia propusă beneficiarului, dar şi inserturile de mobilier de autor în ambianţa caselor construite de dânsul. Chestiunea proporţiilor a fost discutată la nivel volumetric, al raporturilor dintre plin şi gol în construcţia obiectului de arhitectură.

Mobilitate Virtuala - masa rotunda

Fiecare dintre vorbitori a aborbat tema din perspectiva propriei profesii. Astfel, Alexandru M Sandu si Liviu Ianasi au vorbit despre mobilitate virtuala din punctul de vedere al urbanistului sau al arhitectului, pe cand interventia lui Bogdan Minca s-a construit in jurul unei perspective filosofice.

Alexandru M Sandu a tinut sa faca o distinctie clara intre mobilitatile virtuale, considerand ca acestea pot fi de doua tipuri: o mobilitate virtuala legata de gandirea umana, ce poate fi rezumata prin recursul la cuvintele „rationament” si „imaginatie” si o mobilitate virtuala legata de noile medii de comunicare, in special retelele informatice. Trasand aceasta distinctie, vorbitorul a incercat sa sublineze impactul celor doua aspecte ale mobilitatii virtuale asupra orasului. Pe de-o parte, mobilitatea virtuala ca gandire individuala, independenta, este luata in considerare din ce in ce mai des de catre planificarea urbana si in constructia proiectelor de arhitectura. Subiectivitatea locuitorului/trecatorului/privitorului/utilizatorului unui oras este importanta astazi, cand s-a renuntat la ideea omului-tip al functionalismului, care putea fi redus statistic la o suma de nevoi.

In al doilea rand, mobilitatea cu ajutorul retelelor informatice face sa apara o noua conceptie asupra spatiului in general. Daca functionalismul amenaja intensiv niste zone date de teritoriu, lasand restul in afara planurilor si hartilor de dezvoltare, astazi se pune problema darii de seama chiar asupra spatiilor interstitiale, care nu au o identitate bine definita. Faptul ca urbanistul si arhitectul sunt din ce in ce mai fortati sa lucreze cu ‚nimic’, dupa cum spunea vorbitorul, este o consecinta atat a descentralizarii care creeaza un gol in reperele si ierarhiile spatiale traditionale (si asta de multe ori din cauza impactului informaticii), dar si a miscarii atentiei specialistilor dinspre aspectele foarte usor de interpretat cu ajutorul instrumentelor de analiza specifice profesiei catre un camp deschis, unde atat certitudinile lor de specialisti cat si abordarile caracteristice sunt in mod continuu confruntate cu niste conditii date de un context amorf, problematic. Mai mult, provocarile contemporane din cadrul arhitecturii si urbanismului contemporan se gasesc in marea lor majoritate in aceasta zona a interstitialului, a spatiilor si locurilor intre doua sau mai multe arii de referinta, care se lasa cu greu reperate la nivelul elementelor specifice si al reperelor care le-ar putea conferi o anumita structura.

Liviu Ianasi a incercat sa aduca in discutie o seama de notiuni si idei disparate, menite a aduce in prim plan diverse aspecte ale mobilitatii si virtualitatii. S-a vorbit despre cateva definitii etimologice ale „metapolisului” – oras inradacinat in teritoriu care are in acelasi timp si o existenta globala, existand aici si acum dar si in alta parte, cu ajutorul lumii creata de internet, dar si de globalizare. Acest oras traieste intre reperele globalului, localului si glocalului, fiind un nou tip de aglomerare urbana, specifica secolului XXI.

Bogdan Minca a adus o contributie importanta la dezbatere prin eseul sau despre mobilitate. Vorbitorul a adus mai intai in discutie problema mobilitatii virtuale ca sintagma. Mobilitatea virtuala exista in spatiul lingvistic anglofon ca ‚virtual mobility’ – desemnand e-commerce, e- work, e- business, e-services, e-shopping si asa mai departe. Incercand in continuare sa defineasca mai bine termenul, vorbitorul a expus continuturile unei pagini de web cu numele http://www.virtual-mobility.com/, care gazduieste un studiu britanic asupra impactului mobilitatii virtuale (vazuta ca relatie economica intermediata de internet) asupra mobilitatii fizice. Concluzia studiului ar fi ca impactul mobilitatii virtuale asupra celei fizice e neglijabil, lucru care a sprijinit argumentatia vorbitorului conform careia mobilitatea virtuala nu poate fi un factor de impact asupra fiintei umane, pentru ca nevoile acesteia de plasare fizica intr-un spatiu sunt legate in mod indusolubil de crearea unei psihilogii si individualitati umane. Pe scurt, omul are nevoie de un loc pentru a fi. Conectarea la internet deschide o cale catre idealul „sunt peste tot si am acces la toate lucrurile lumii – fie ea virtuala sau reala”, dar aplatizeaza distantele geografice, creand astfel un spatiu continuu, matematic, in care accesul instantaneu va ajunge sa fie un impediment, nu un avantaj, din cauza ca erodeaza calitatea lucrurilor de a fi diferite unele de altele, deci dezirabile si cu importanta existentiala.
In fata monitorului care deschide instantaneu lumea catre utilizator, mobilitatea ajunge la un punct de stagnare, in care miscarea inceteaza din cauza vitezei prea mari de acces.

Interventia lui Bogdan Minca a starnit reactii vehemente, mai ales in ceea ce priveste teza acestuia din urma conform careia mobilitatea virtuala nu ar avea un impact semnificativ asupra orasului si locuirii in general, atat la nivel statistic, cat si la nivel al locuirii in general.

Liviu Ianasi a argumentat ca odata cu dezvoltarea sectorului serviciilor si cu renuntarea la industrializarea masiva, orasele s-au schimbat radical si asta nu numai datorita evolutiei civilizatiei in general, dar si datorita introducerii calculatorului. La nivelul spatiului individual de exemplu, internetul a schimbat ceea ce era inainte un spatiu privat intr-un potential spatiu public, prin faptul ca lucrand de acasa, ne transformam casa in loc de munca. Functiile spatiilor se extind, devin mai flexibile si se schimba odata cu introducerea retelelor informatice, orasul dispersandu-se si traind in jurul unor centre care prolifereaza in dauna unui centru stabil si reperabil.

Ionut Cioana

5 O'clock Arhitext - masa rotunda

Fundatia Arhitext design organizeaza marti, 18 decembrie, la ora 17.00, masa rotunda pe tema „Mobilitate virtuala”. Evenimentul are loc in Sala de Consiliu, din Centrul de Studii in Arhitectura si Urbanism, din strada Mihail Moxa nr 5.

Invitaţi sa ia cuvantul vor fi Alexandru M. Sandu, Liviu Ianasi şi Bogdan Minca, Ioan Andreescu si Doina Cristea.

Directorul fundatiei Arhitext design, domnul Arpad Zachi, este si moderatorul discutiei, ceare lanseaza aceasta discutie despre mobilitatea virtuala deoarece: „Upgradarile rapide, permanente si profunde ale societatii, economiei si culturii pot parea la prima vedere ca fiind «halucinante». «Masura» fizica concreta a acestor «vizionari» si «viziuni» este data de conceptul de mobilitate. Nu mai este vorba doar de mobilitatea fizica a persoanelor, a materiilor prime, a produselor si a mijloacelor de transport ale acestora. Epoca informationala si tehnologiile comunicatiilor, economia cunoasterii aduc in discutie o lume virtuala, imateriala si, ca o consecinta, si mobilitatea virtuala.”