Sâmbătă, 28 martie, de la ora 16:00, în Sala Scoarţelor de la Palatul Mogoşoaia, are loc conferinţa cu tema „Lucrări
publice în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu”, prezentată de istoric de
artă doctorand Oana Marinache.
Gheorghe Bibescu (1843-1848), cel de-al doilea domnitor regulamentar, rămâne în istoria Ţării Româneşti ca o figură complexă, destul de controversată şi nu uşor de descifrat astăzi din mărturiile de epocă.
Prezentarea încearcă să evidenţieze realizările sale în domeniul lucrărilor publice. Dintre lucrările majore din epoca aceasta amintim pe cele ale şoselei spre Braşov şi spre Sibiu şi a alteia spre Turnu Severin; lucrări în portul Brăilei; podul Slatinei; în Bucureşti: magaziile oraşului, Cazarma Sf. Gheorghe, asanarea bălţii Cişmigiului şi lucrările de amenajare a grădinii publice, concursul proiectelor şi demararea lucrărilor la Teatrul cel Mare, lucrările la Şoseaua spre Herăstrău, precum şi la Grădina Kiseleff şi continuarea amenajării Dealului Mitropoliei.
Una dintre cele mai mari realizări este cea a sistemului de pompare şi al fântânilor, precum şi construirea Casei Apelor. Deşi începută în 1842, Casa Sfatului realizată după planurile arhitectului Xavier Villacrose, a fost inaugurată în 1843 în Piaţa Ghica, fiind singura clădire a Primăriei Bucureştiului.
Cercetarea în arhive a scos la lumină şi alte proiecte, rămase nerealizate, spre
exemplu unul dintre ele fiind al statuii generalului Kiseleff. Domnitorul a
demarat programe de „restaurare” şi (re)construcţie la Mănăstirile oltene, la Cozia şi Curtea de Argeş.
Marea majoritate a lucrărilor publice începute în timpul domniei lui Bibescu vor fi continuate şi finalizate în timpul domniei lui Barbu D. Ştirbey (1849-1853, 1854-1856). În timpul domniei fratelui său Bibescu, Ştirbey a jucat un rol foarte important în punerea în aplicare a marilor proiecte publice. Din 1843 el a fost numit şeful Vorniciei din Năuntru şi a contribuit la crearea departamentelor necesare serviciului tehnico-edilitar precum şi la angajarea unor specialişti străini, în domeniile absolut vitale proiectelor publice. Tot lui îi datorăm iniţiativa planului cadastral al oraşului Bucureşti realizat în 1846 (varianta de 100 planşe) de echipa coordonată de maiorul Rudolf von Borroczyn.
Despre conferenţiar:
Oana Marinache este istoric de artă licenţiat al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi şi într-un program P.O.S.D.R.U. R.E.A.D. al Academiei Române. Lucrarea monografică de debut, „Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucuresti”, Editura ACS, a fost lansată în 2012. În 2013 a publicat lucrarea de licenţă, „Reşedinţele Ştirbey din Bucureşti şi Buftea: arhitectura şi decoraţia interioară” (Editura ACS). În 2014 a tradus şi editat Nadeja Ştirbey, Jurnal de prinţesă 1916-1919 şi a scris „Louis Pierre Blanc, o planşetă elveţiană în serviciul României” (Editura Istoria Artei), precum şi „Ştirbey: reşedinţe, moşii, ctitorii” (Editura ACS). În 2-3 aprilie 2015 va prezenta albumul „Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecţie unică de planuri şi schiţe”, al cărei co-editor este, alături de Cristian Gache, lucrare care cuprinde şi o parte din proiectele publice din domnia lui Bibescu Vodă (Editura Istoria Artei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu