Give me beauty, give me death

5 martie 2008, ora 6 pm

Galeria apARTE a Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, Iaşi

str. Sărăriei nr. 189


în cadrul programului Carte blanche aux jeunes createurs

susţinut de Centrul Cultural Francez în parteneriat cu studioul de practici şi dezbateri artistice

și Departamentul Foto-Video al Universității de Arte din Iași

Andrea HAJTAJER

Give me beauty, give me death

instalaţie video

5-18 martie 2008

curatori: Cristian Nae şi Cătălin Gheorghe)

Singuri, şi întotdeauna pentru cineva, trăim în sensul nostru, şi sperăm să murim cu fiecare ocazie pierdută de a fi frumoşi. Durerea nu e în emoţie şi nici în tăcere. E o nebunie pentru a ne vedea prin transparenţa ei şi a ne linişti pentru că nu vedem decât un dans liber, concret. Nu vom muri nici mâine de câtă frumuseţe ne dorim, şi nimeni nu se va putea odihni vreodată pe suferinţa singurătăţii altuia.(Cătălin Gheorghe)

Expoziţia video propusă de Andrea Hajtajer elaborează o poetică neo-romantică a vieții private și singurătății radicale. Realizate în manieră cinematică, video-urile sale reconfigurează un univers interstițial al sentimentelor și emoțiilor, explorând granița fină, invizibilă dintre viață și moarte, fericire și suferință. Tăcuta agonie sentimentală, explorată cu cinism și delicatețe, reinventează o poetică a temporarului, glosând asupra acelor momente privilegiate ale existenței private în care viața personală devine deopotrivă suprasaturată de înțeles și lipsită de noimă.

Lucrările sale tratează solitudinea radicală, pierderea celor apropriați, precum și procesele prin care suferința devine o experiență meditativă și purificatoare. Ea opune politizării excesive a vieții cotidiene și sferei publice o poetică a sentimentelor private și individualității.

Abordând în video-urile sale performativitatea și instalațiile textuale care explorează sfera privată în diversele sale aspecte, Andrea Hajtajer se focalizează pe teme precum incapacitatea de a comunica, rememorarea, arhivarea și procesele de retrospecție a unor evenimente singulare.

Give me beauty, give me death (2009), o instalație video pe două canale, alătură imaginea amenințătoare a unei ambulanțe apropiindu-se în slow motion de privitor, și imaginea artistei, dansând cu o expresie meditativă, în mijlocul unui câmp arid pe sunetul sirenei ambulanței. Relația contrastantă dintre cele două acțiuni poate fi lecturată fie ca o afirmare sublimă și necondiționată a vieții în fața morții iminente, fie ca o reflecție asupra fatalității pierderii și dispariției celuilalt, învățând să o acceptăm cu seninătate.

White balance (2009), o instalație pe trei canale, înscenează, într-un decor de spital, o reprezentare metaforică a relațiilor interumane private. Testând parcă ”insuportabila ușurătate a existenței”, artista întruchipează reprezentarea femeii ca ”îngrijitoare” a celor singuri și suferinzi, exploatând ambiguitatea erotică prezentă în iconografia matern-religioasă a femeii. Strigătul tulburător răsunând în scurtele momente în care artista trece de la un bărbat la altul, de la o relație la alta, exprimă invizibila și ascunsa agonie sentimentală a pierderii.

I’m so tired (2009), descrie gesturile copilărești și totodată sacadate ale unei balerine ”performând” în afara scenei. Aceasta își apropriază literalmente în spațiul public un ”spațiu privat” în care adoarme pe muzica dramatică a unui cântec de leagăn cu accente funerare. Requiem al sentimentelor pierdute în inutile bătălii sentimentale private, lucrarea expune totodată o cinică meditație asupra rolului femeii ca obiect al dorințelor și expectanțelor bărbaților. Portretizând femeia asemeni unei mașini producătoare de reprezentări ale delicateței ce alimentează dorințele pervers-erotice masculine, artista se expune pe sine asemeni unui actor retrăgându-se deopotrivă de pe scena vieții publice și celei private și încercând să își reinventeze propria identitate dincolo de spațiul fantasmatic care susține construcția simbolică a realității. (Cristian Nae)

Harta