The market & quality of life
- conferinţă organizată de ACE (Architects Council of Europe) –
sub înaltul patronaj al lui Jose Manuel Barroso,
Preşedintele Comisiei Europene
Conferinţa „A proiecta pentru viitor - Piaţa şi calitatea vieţii” a fost organizată la 10.04.2008 la Bruxelles cu o prezenţă de peste 50% de nearhitecţi, respectiv jurnalişti, oameni politici, reprezentanţi ai administraţiei, cercetători în diferite domenii (economic, social, ecologic, cultural,), etc.
Rolul conferinţei a fost acela al deschiderii profesiei către marile probleme ale calităţii vieţii în vremea capitalismului dezvoltat (epoca curenta in Europa), într-o Europă lărgită. Alături de alţi invitaţi, menţionam înalţi funcţionari ai comisiei Parlamentului European, ministri, comisari, reprezentaţi ai profesiei, UIA, AIA, etc. Conferinţa s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al lui Jose Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei Europeene.
Conferinţa a fost moderată de Jan Marteen de Vet, care a asigurat un dinamism real dialogului şi a sintetizat în permanenţă evoluţia concluziilor parţiale ale fiecărei secţiuni de discuţii.
Jean – Francois Susini, iniţiatorul şi organizatorul conferinţei, actualmente fost preşedinte al ACE, a punctat ţn deschidere obiectivele acestui eveniment.
Primul vorbitor Jan Olbrycht (vicepreşedinte al Comitetului regional pentru dezvoltare, prim vicepreşedinte Inter-grup urban şi locuire, Parlamentul European) a atras atenţia asupra relaţiei calitatea vieţii – calitatea locuirii, cu trimitere la calitatea spaţiului urban; necesitatea unor politici urbane necesită abordări integrate, diferite de cele segmentare. Un exemplu ne este oferit de noua cultură a mobilităţii urbane, ce pune problema unor concepte precum „coeziune teritorială” şi o nouă politică a spaţiului; de asemenea, în acest context al mobilităţii problema identităţii se pune la niveluri diferite – local - regional –naţional.
Siim Kallas, vice preşedinte al Comisiei Europene pentru Administraţie, Audit si Anti-fraudă, are o alocuţiune în contextul deschiderii conferinţei.
Ricardo Petrella, (profesor de Ecologie umană, Academia di Architettura dell’ Universita Swizzera- Italiana) a avut un discurs de referinţă în cadrul conferinţei în care a atras atenţia asupra unor aspecte sociale, precum ar fi cele ale:
- oraşului acaparat de oligarhie (privatizat)
- sărăciei şi violenţei urbane
- accesului interzis pentru majoritatea populaţiei la dezvoltarea oraşului.
Discursul pune în evidenţă contradicţia lui OIKOS NOMOS (economie a locuirii) faţă de economia ca speculă. PPP, parteneriatul public/privat se traduce altfel, respectiv programarea privatizării profitului şi implicit a politicului.
Visurile şi imaginarul competitiv al oligarhiilor este astfel într-o contradicţie flagrantă cu imaginarul celorlalţi. Pentru Petrella, menirea de viitor a oraşelor este eradicarea sărăciei în loc de operaţiuni de genul privatizării gestiunii apei sau similar.
Oraşul cu spaţiile şi funcţiunile sale semnificative trebuie să rămână public.
Petrella se referă nu la viitorul oraşelor (avenir des villes, a-venir) ci la devenirea oraşelor (devenir des villes, de-venir) în sensul reclamării unei atitudini participative în loc de una contemplativă. Fenomenul excluderii şi fragmentării este o consecinţă a excesului de privatizare cu efecte negative asupra spaţiilor publice.
În continuare, conferinţa a fost organizată pe patru „piloni” majori, respectiv cel social, cel economic, cel ecologic şi cel cultural.
- Social – arhitectura şi rolul său de a asigura coeziune socială
Participanţii la masa rotundă au fost: Ilda Curti, viceprimar Torino, Italia, preşedinte al European regeneration Areas Network; Francoise Favarel, arhitect şi urbanist, Franta, Wim Deetman, consilier de stat, fost primar
Masa rotundă ce a avut loc în continuare a reliefat o serie de aspecte, precum cele legate de mobilitate, respectiv migraţia cu aspectele sale pozitive legate de dezvoltarea culturală, cele negative legate de adâncirea crizei urbane (violenţă, ghetoizare etc.) Primarul New Yorkului, Michael Bloomberg, este citat ca promotor al explicaţiei conform căreia secretul dezvoltării metropolei este „migraţie + inovaţie”.
Se cere ca arhitectii să definească mult discutata calitate a spaţiului, dar nu ca un lux necesar.
Relaţia arhitect/politician (magia gestului arhitectural) poate însemna una în care starsistemul oferă „semnele” ce susţin politicul, dar totodată profesia poate contribui şi la nivelul celorlalte straturi ale dezvoltării.
În condiţiile ultramobilităţii din toate punctele de vedere, locurile devin cu atât mai importante ca noduri de stabilitate, de unde se poate vorbi de forţa binomului emigrare, dinamism – arhitecturi emblematice.
„Oraşele ar trebui să fie precum ele însele” (Jane Jacobs), să-şi păstreze şi amplifica identitatea proprie cu alte cuvinte, iar în acest context semnul arhitectural (efectul Bilbao) îşi are importanţa sa dar nu pot fi uitaţi „les acteurs cachées” (actorii ascunşi); inovaţia poate fi una care împarte, dar şi una care exclude.
Coeziunea teritorială de care se vorbeşte ca fiind necesară se poate realiza numai printr-o gândire orizontală, integratoare. Totul are nevoie de coordonare şi integrare, iar în acest sens arhitectura este o „profesie orizontală”.
- Economic – piaţa şi calitatea mediului construit
Prezentarea susţinută de Richard Parker (profesor de politici publice, Harvard University, SUA), economist eminent, a atins subiectul „clădirilor verzi” ce coboară profitul imobiliar, respectiv creşterea economică, făcând în acelaşi timp referire la costul economic al dezastrului ecologic generat de creşterea economică.
Parker se întreba daca nu cumva piaţa şi democraţia, în sensul mecanismelor de decizie, nu prezintă contradicţii cu aspiraţiile pentru o arhitectura cultă - paradoxul arhitecturii şi al pieţei. El mai vorbeşte despre „urbanismul geocid” şi externalităţi, ca şi consecinţe ale acestuia, victime colaterale ale dezvoltării, incorect estimate. Rezultă că mecanismul luării deciziilor, al opţiunilor în dezvoltare nu funcţionează bine.
Concluzia sa se referă la necesitatea standardelor şi codurilor ce pot controla economicul, respectiv înţelegerea diferenţei dintre COST şi PREŢ, costul acoperind atât termenul scurt al preţului cât şi cheltuielile pe termen lung. „Construieşti azi şi plăteşti mâine”, spune Parker. Calitatea porneşte din minţile noastre, deci experienţa si educaţia sunt factori cheie.
Spre deosebire de neîncrederea totală a lui Ricardo Petrella în P.P.P., Parker vede dialogul public/privat ca un parteneriat echilibrat, în cadrul căruia relaţia trebuie să se caracterizeze prin coduri „tabu” (legi, standarde, norme, etc.) dinspre public către privat dar şi prin transmiterea de reguli ale eficienţei dinspre sfera privată către public.
Participarea la masa rotunda i-a alăturat pe: Olgierd Dziekonski, arhitect, subsecretar de stat la ministerul pentru infrastructura din Polonia, responsabil pentru construcţii şi utilizarea terenului; Manuel Salgado, arhitect, vicepreşedinte al Consiliului oraşului Lisabona; Jaroslaw Szanajca, preşedintele uniunii europene a dezvoltatorilor şi constructorilor de locuinţe; Mateu Turro Calvet, director asociat, directoratul pentru proiecte al European Investment Bank.
În cadrul mesei rotunde din cadrul sesiunii dedicate economiei s-a pus în continuare interogaţia asupra calităţii celor ce construiesc oraşele, respectiv cele trei categorii de cetăţeni: plătitorii de taxe (sfera publică), dezvoltatorii şi investitorii privaţi, iar satisfacerea tuturor nu poate fi realizată decât prin informare, prin dezvoltare şi dialog pe marginea proiectelor urbanistice de unde şi importanţa instituţiilor dedicate spaţiului public. Arhitectura bună are nevoie de clienţi buni, este una din concluziile care se poate desprinde din dialogul participanţilor.
Înţelegerea interesului comun de către sectorul public şi cel privat presupune o atenţie deosebită acordată educaţiei, mai ales în contextul noii contradicţii dintre nevoia de sustenabilitate (clădiri carbon 0) pe de o parte şi interese private, capacitatea investiţionară, nevoia de locuinţe pe de altă parte.
Opinia reprezentantului din sectorul bancar, Mateu Turro Calvet., este favorabilă P.P.P., cu scopul păstrării unui echilibru cu menţiunea incapacităţii de gestionare şi decizie „populară” (de către toată lumea) asupra oraşului.
Tendinţele contemporane se îndreaptă către oraşul compact, şi sunt împotriva împrăştierii. Trebuie evitată periferizarea dar în condiţiile nesupraaglomerării. De asemenea se menţionează că profesionalizarea politicienilor este unul dintre lucrurile rele care se întâmplă; politicienii trebuie să rămână politicieni, iar deciziile trebuie luate prin consiliere.
A urmat o sesiune specială în care au vorbit Ulrich Kasparick, membru Bundestag, secretar de stat parlamentar al ministerului federal pentru transporturi, construcţii şi probleme urbane, Germania si Janez Podobnik, ministru pentru mediu si planificare spaţială, Slovenia.
- Mediul înconjurător -
Garry Lawrence (principal, Global Leader for Sustainable Urban Development – Arup, SUA) se referă la un concept integrat „design & community” ce presupune comunicare, transparenţă şi feed-back. Clădirile cu amprentă energetică cât mai redusă sunt un deziderat obligatoriu, dar costurile acestei transformări, modificări de strategie al proiectelor nu sunt de neglijat. În consecinţă, atenţia asupra clădirilor existente, conversia şi restructurarea acestora şi din punct de vedere energetic este de dorit.
Dezvoltarea prezintă un permanent risc economic, social şi politic. Pentru durabilitate trebuie folosite mecanismele de piaţă şi consultarea, care e cheia echilibrului. Lawrence spune că instituţiile sunt organizate în pilaştri (ca şi structura acestei conferinţe), dar că probabil ar trebui inventată altă formă structurală, în arce, spre exemplu, care să asigure integrarea, interrelaţionarea.
Masa rotunda i-a grupat pe: Charles Picque, ministru, preşedinte regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia; Jean-Marie Beaupuy, preşedinte, grupul parlamentar european pentru urban şi locuire; Eva Beleznay, arhitect şef, Budapesta, Ungaria; Anneli Hulthen, vice primar, Gothenburg, Suedia.
Politicile în favoarea sustenabilităţii nu pot fi imaginate fără ca sectorul public să aibă greutate de decizie. Un exemplu este cel al consiliului municipal Göthenburg (Suedia) care este un mare proprietar, capabil astfel a dezvolta politici sustenabile pe termen lung.
Dezvoltarea şi edificarea sustenabilă presupune o revoluţie a abordărilor, modurilor de gândire şi educaţiei.
- Cultura
Masa rotundă i-a alăturat pe: Paavo Lipponen, fost preşedinte al parlamentului finlandez şi fost prim ministru in Finlanda; Odile Quentin, director general pentru educaţie şi cultură, Parlamentul european; Rob Docter, preşedinte EFAP, director Berlage Institute, Rotterdam, Olanda; Hans Ibelings, editor sef al A10; Olanda, Jean Gautier, director pentru arhitectură, Ministerul culturii şi comunicaţiei, Franta.
Conceptul de „politică pentru arhitectură”, cu trimitere
Este evocat forumul european pentru politici arhitecturale (www.efap_fepa.eu)
Rob Docter dezvoltă un discurs politic extrem de favorabil arhitecturii, exprimând coordonatele unei politici concertate ale Consiliului de Miniştrii ai U.E.:
- propuneri, viziuni asupra subiectului arhitectură – cultură
- cercetare ştiinţifică asupra arhitecturii şi dezvoltării durabile
- difuzarea arhitecturii de calitate.
Planificarea fără arhitecţi e ca o carte de bucate bună dar fără bucătar.
În consecinţă una dintre preocupările preşedinţiei franceze a U.E. va fi cea a politicilor arhitecturale.
Arhitectura are o putere comunicativă vizionară. Arhitectul trebuie să aibă un rol conducător în procesele de dezvoltare datorită misiunii sale de a integra cultura celorlalte probleme. La nivel instituţional cultura ar trebui sa fie prezentă în toate departamentele si nu să fie un departament în sine.
Cultura arhitecturii e diferită de cultura construcţiilor (Hans Ibelings). Istoria artelor arată influenţa politicii, vezi situaţia din timpul cortinei de fier, asupra producţiei culturale. Se pune întrebarea: arhitectura creează pieţe sau pieţele creează arhitectura?
Concluzii
Pilonul social
Trebuie înţelese mecanismele pieţei şi mai ales de ce aceasta nu oferă în întregime cetăţenilor un răspuns de calitate fata de cerinţele unui mediu construit de calitate. De bună arhitectură beneficiază toţi cetăţenii, deci aceasta este o cale spre echitate, echilibru, calitate în sensul cel mai amplu.
Pilonul economic
Adevăratele nevoi ale cetăţenilor trebuie anticipate în perspectiva dezvoltării oraşelor, iar costurile construirii calculate pe toată durata de existenţă a construcţiilor. Guvernele trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru a nu privatiza politicile publice, mai ales acolo unde piaţa dă greş în a produce rezultate de calitate. Sistemul de procurare publică trebuie reformat astfel încât problema obţinerii calităţii să devină principalul scop, mult peste problema costului cel mai scăzut.
Pilonul ecologic şi al dezvoltării durabile
Dezvoltarea necesită o viziune pe termen lung, care trebuie reorganizată cu participarea tuturor actorilor care contribuie la edificarea mediului construit. Trebuie avute în permanenţă în vedere toate modalităţile în care dezvoltarea afectează calitatea vieţii de zi cu zi a tuturor cetăţenilor.
Pilonul cultural
Privite în contextul globalizării, calitatea culturală şi diversitatea furnizează dinamism şi atractivitate reală care aduc beneficii economice, sociale şi de mediu. Identitatea europeană trebuie recunoscută şi promovată.
Arhitectura are o capacitate vizionară şi o putere de sintetizare prin care poate contribui la aceste declaraţii.
au consemnat,
Vlad Gaivoronschi & Şerban Tigănaş, vicepreşedinţi O.A.R
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu