Transilvania, un patrimoniu în căutarea moştenitorilor săi!

Plecarea în masă a saşilor din Transilvania între anii 1990-1991 a făcut ca mare parte din patrimoniul cultural al comunităţilor săseşti să fie părăsit de moştenitori, instrăinat juridic şi cultural.

Lucrarea de faţă,  tradusă în limbile franceză şi engleză, s-a născut din intenţia de a documenta cititorilor, profesioniştilor sau celor interesaţi de patrimoniu, istoria unui monument emblematic atât pentru originea sa, cât şi pentru evoluţia şi transformarea în timp.

Este vorba de Cetatea şi Biserica Evanghelică C.A. de la Dealu Frumos-Schöenberg, ilustritativă pentru soarta monumentelor istorice din România postbelică. O alta misiune subliminală a lucrării este de a trage un semnal de alarmă asupra situaţiei triste în care se regăsesc alte situri, sate cu cetăţi fortificate săseşti din Sud Estul Transilvaniei, deoarece experienţa pozitivă de la Dealul Frumos face excepţie de la regula evoluţiilor recente din domeniul protejării şi punerii în valoare a monumentelor istorice.

Lucrarea descrie, totodată, eforturile Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu pentru protejarea cetăţii şi se adresează, în mod special, studenţilor care au cunoscut-o. Patru echipe de studenţi au măsurat şi desenat în vara anului 1992 bisericile fortificate din Cincşor, Cincu, Merghindeal şi Dealu' Frumos. Patrimoniul cultural săsesc era abandonat de comunitate şi de autorităţile locale sau centrale, fenomen agravat de acte de vandalism, endemic multor zone săseşti.

Înscrierea în 1993 a Biertanului în Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, urmată de Sighişoara şi completată de alte şase, în 1999, părea o încercare de salvare doar a celor mai expresive forme de manifestare a creaţiei arhitecturale săseşti, prin amplasarea lor într-un sanctuar, plecând de la convingerea (nerostită) că restul patrimoniului se va stinge în curând prin nefolosinţă, lipsă de îngrijire ori vandalizare.

În data de 19 septembrie 2003, acest loc devenea, însă, Centrul de Studii pentru Arhitectură Vernaculară Dealu-Frumos Schöenberg.

Din 2003, Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu a urmărit îngrijirea patrimoniului cultural în locul celor care nu puteau să o facă, păstrându-l, totodată, la dispoziţia comunităţii.

„Există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: Să facă astfel ca arhitectura prezentului să dăinuiască la scara istoriei şi să o păstreze, ca o bijuterie de nepreţuit, pe cea a epocilor trecute”, John Ruskin.

 Din sumar:

Istoricul aşezării , al cetăţii şi Bisericii Evaghelice

Centrul de Studii pentru Arhitectură Vernaculară „Dealu Frumos”: înfiinţare, misiune şi cronologie

Lucrările de conservare, renovare, restaurare -  arh. Adrian Crăciunescu

Cercetare şi punere în valoare a patrimoniului vernacular regional - dr. arh. Gabriel Panasiu

Arhitext la Dealu Frumos - arh. Arpad Zachi

Proiecte studenţeşti de restaurare şi punere în valoare

Puteti achiziţiona publicaţiile arhitext prin comanda la adresa : arhitext_redactie@b.astral.ro  -(Transilvania, un patrimoniu în căutarea moştenitorilor săi - Pret 27 Lei)