Antropofagie, arhitectură braziliană, peisaje, parcuri şi gradini, în numărul de vară Arhitext

Punctul de plecare pentru tema teoretică Antropofagia Arhitecturii Braziliene l-a constituit titlul Canibalism: Arta versus arhitectură. Am căutat înţelegerea culturii şi a spiritualităţii americii latine, o călătorie în care am descoperit Manifestul antropofag al lui Oswald de Andrade sau Re-manifestul antropofag al Vanesei Ramos-Velasquez.

Ne-am inspirat cu “setea” unui antropofog din Iordan Chimet sau Mario Varga Llosa, pentru a privi, mai apoi, arhitectura contemporană a acestui continent.Am căutat prin peste 300 de lucrări realizate în ultimii cinci ani, însă singura ţară în care spiritul celor invocate de manifestele antropofagice pare să supravieţuiască este Brazilia, de unde am selecţionat pentru paginile revistei 23 de proiecte.

A urmat să descoperim şi referinţe cu privire la avangarda românească, prin articolul Avangarda si Dinamica periferiilor Culturale. Prin cercetările, proiectele şi autorii săi, “această temă s-a vrut o primă încercare deliberată de re-punere în discuţie a arhitecturii româneşti de astăzi şi de mâine, din perspectiva avangaredelor, pe baza unei analize comparative cu arhitectura braziliană, tot din perspectiva avangardei antropofage din era digitala”. - Arpad Zachi.

Ca răspuns la accelerarea dramatică din secolul XX a antropocentrismului şi fragmentării teritoriului, tema practică Peisaje, parcuri si gradini caută reconciliera societăţii umane cu natura, sustenabilitatea, cu dezvoltarea durabilă şi eco-responsabilitatea. Apariţia conceptului de peisaj, în accepţiune europeană, se situează în secolul XVI în teritoriile germanice şi desemnează o picatură ce are ca obiect reprezentarea unor elemente naturale.

Abia la sfârsitul secolului XIX peisajul devine obiect de studiu pentru geografie, pentru ca în anii 70-80 ai secolului XX, să apară termenul de geosistem, teritoriu /peisaj ce permite percepţia şi studiul peisajului ca evoluţie şi transformare dependentă atât de procesele naturale, cât şi de amenajările, percepţiile şi ideologiile umane.

Fabuloasele minunate grădini ale Egiptului şi Orientului ajung în Roma Antica şi de aici în Europa. În densele metropole moderne, plăcerea nostalgică a promenadei şi a contemplaţiei este contrabalansată de urgenţa utilă a parcurilor şi grădinilor ca elemente importante în regăsirea echilibrului ecologic.

Dar mai bine “să pornim la drum pe cărările verzi şerpuind printre cele douăsprezece proiecte ale temei numărului de faţă. Vom traversa trei secţiuni diferenţiate (dar şi legate) prin scara proiectelor (de la “foarte mare” către “foarte mic), prin raportul dintre vegetal şi mineral, prin relaţia cu vecinătaţile teritoriale, urbane sau / şi arhitecturale, şi, nu în ultimul rând, prin relaţia propusă faţă de memoria naturală / fizică şi culturală a locului”.  - Mihai Pienescu

Ultimul număr al revistei Arhitext, ce conţine două fascicule, poate fi achiziţionat din librăriile Cărtureşti sau comandat online, la adresa arhitext_redactie@b.astral.ro. Preţ: 25,5 LEI
www.arhitext.com