(...) Parapalos (Ana Poliak, Argentina, 2003) este filmat mai mult in interior, dezvaluid partea nevazuta, ‘culisele’ unei sali de bowling: in spatele popicelor si a pistelor se afla povestile pe care si le spun colegii ca sa nu se plictiseasca, felul in care fiecare Parapalos isi personalizeaza locul de munca, hobby-urile fiecaruia: unul face cuvinte incrucisate, altul canta sau gateste. Dintre colegii de sala ai tanarului Adrian, batranul Nippur este omul liber, maestrul, povestasul: el ii vorbeste tanarului despre viata sa, face desene, ii place heavy-metalul si stilul d eviata hippie, si vine la lucru pentru ca nu-l obliga nimeni. Panoul care desparte sala de joc de los parapalos (baietii de popice si bile) gazduieste colectia de fotografii, articole si vederi ale lui Nippur, mici dovezi ale unui spirit liber: mi-au ramas in minte un articol semnat Andy Warhol si chipul lui Shakespeare...
Emotionant este si episodul in care Adrian isi infige in panou propriile imagini: o fotografie de-acasa, o vedere gasita pe jos, o poza cu Marylin Monroe.
Momentele filmate in exterior sunt foarte rare: unul este atunci cand Adrian ia rufele de la uscat si gaseste un cadou (o muzicuta) intr-una din ghetele de pe sarma. Zgomotul omniprezent al bilelor (soundtrack-ul filmului) este inlocuit pentru cateva minute de sunetele muzicutei.
Nu va povestesc mai mult pentru ca the rest is silence, balls si o meditatie despre stele…
Bar el Chino (Daniel Burak, Argentina, 2003) e un film despre un local de tango (“un lugar en el mundo”), despre exil si traditie, pe fundalul unei perioade zbuciumate din istoria Argentinei (finele anului 2001). Proiectul abandonat al lui Jorge (realizarea unui film documentar despre localul Bar el Chino) este redescoperit impreuna cu Martina. Bar el Chino este sentimental, prietenos, sincer si pasional ca un tango argentinian. Este un film plin de viata: are o poveste de dragoste si-un hamac, dansatori si cantareti de tango, profesionisti pasionati de ceea ce fac, scene de strada, criza socio-politica, papusi si fotografii care tin de istoria personala a unei familii, ceai mate si inghetata, inimi care fac tic-tac… continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu