Cel mai recent număr al revistei Arhitext:
nr. 3/2015
Ce constituie acasă, ce face ca acasă să fie acasă? Materialitatea sa (de la material la imaterial), mărimea sa (de la inimaginabil de mare la invizibil de mic), vârsta sa (de la vechi / bătrân la nou / tânăr), accesibilitatea sa (de la accesibil la izolat), realismul său (de la real la ireal), familiaritatea sa (de la familiar la necunoscut), unicitatea sa (de la «acea una» la «acele multe»), dezirabilitatea sa (de la dispreţuit la cel mai tânjit) etc.
Ce înseamnă acasă? Pentru mine, pentru noi, pentru cei ce ne sunt aproipiaţi (familie, rude, prieteni etc.); pentru «omul de rând»; pentru altcineva, dintr-o altă cultură, dintr-un alt loc, dintr-un alt timp sau, pur și simplu, cu un background diferit (experienţă de viaţă, educaţie), cu un stil de viaţă diferit; pentru cineva / ceva aparţinând unei alte specii; pentru un grup de utilizatori de acasă; pentru instituţiile ce reglementează acasă etc.
Cum suferă conceptul de acasă mutaţii, odată cu vârsta, cu timpul, cu schimbarea constrângerilor și stimulilor?
Ce este acasă cu sau fără utilizator și ce este utilizatorul cu sau fără acasă?
Cine este acasa și ce este utilizatorul?
Astfel, numărul va îngloba păreri și proiecte din perioade de timp diferite, de la multiple discipline, societăţi, indivizi, printre care, sperăm, se vor găsi: astrofi zicieni, astronauţi, exploratori, fi losofi , istorici, antropologi, psihologi, arhitecţi, urbaniști, artiști, agenţi de vânzări, consumatori, oameni și alţii / altele.
Extras din descrierea numărului 3/2015 al revistei. Autori: Dana Milea şi Mihai Zachi
Celelalte două numere apărute în acest an:
nr. 2/2015
În contextul fenomenului contemporan de globalizare a informaţiilor, a mijloacelor de comunicare, dar şi a mijloacelor de expresie, arhitectura formulează propriul răspuns în raport cu noile date structurante, întărind direcţia globalizantă, nuanţând această tendinţă sau dimpotrivă eludân-o prin recursul la elemente constitutive particulare.
În acest context, propunem spre descuţie tema sonorităţi locale, ca mijloc de interpretare a arhitecturii într-o manieră subtilă, pornind de la atributele extra-formale care definesc şi modelează spaţiul arhitectural. Am ales conceptul de sonoritate - propriu mai degrabă muzicii - datorită complexităţii şi deschiderii pe care le sugerează în raport cu arhitectura, dar mai ales datorită caracterului său imaterial, care se sustrage schematizării.
Extras din editorialul numărului 2/2015 al revistei. Autor: Ionuţ Butu
Acest număr poate fi achiziţionat de aici.
nr. 1/2015
Vechi piramide, temple, pagode, biserici şi palate, mai recente semeţe sedii şi instituţii, grandioase parcuri şi grădini, noi aşezări şi noi căli de comunicaţie...
Edificii şi alcătuiri urbane sau teritoriale ce concentrează evoluţia tehnicilor constructive, contribuie la declanşarea sau sunt consecinţe ale monumentelor de regăsire socială şi politică. Edificii şi alcătuiri ce exprimă de cele mai multe ori - indiferent de contextul politic şi istoric, de influenţe culturale sau religioase - utilizarea arhitecturii ca instrument de satisfacere a ambiţiilor şi de valoriz
Se întâmplă ca întâlnirea cu o astfel de comandă şi realizarea unui edificiu remarcabil să însemne - pentru vizionari arhitecţi, ingireri sau constructori uzând de mijloacele puse la dispoziţie - o utilă concretizare a unor intuiţii şi căutări fundamentale, cu repercursiuni pozitive asupra evoluţiei aşa-zisei arhitecturi cotidiane, cadru al vieţii cotidiene.
Extras din editorialul numărului 1/2015 al revistei. Autor: Mihai Pienescu
Acest număr poate fi achiziţionat de aici.
Pentru numerele anterioare ale revistei noastre, accesaţi www.arhitext.com/shop/Reviste-c64.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu