Scrisoare deschisa Rosia Montana

Către:
Domnul Eugen Furdui,
Primarul comunei Roşia Montană

În atenţia domnilor:
Tiberiu Raţiu – Primarul oraşului Abrud
Tiberiu Todea – Primarul comunei Albac
Aron Zaharie – Primarul comunei Almaşu Mare
Vasile Marin Jurj – Primarul comunei Arieşeni
Sandu Heler – Primarul comunei Avram Iancu
Gheorghe Bora – Primarul oraşului Baia de Arieş
Traian Gligor – Primarul comunei Bistra
Cornel Napău – Primarul comunei Bucium
Ioan Călin Andreş – Primarul oraşului Cîmpeni
Radu Marcel Tuhuţ – Primarul comunei Ciuruleasa
Alexandru Măcăieţ – Primarul comunei Lupşa
Mircea Macavei – Primarul comunei Mogoş
Ilie Avram – Primarul comunei Poiana Vadului
Sorin Corcheş – Primarul comunei Sohodol
Nicolae Lazea – Primarul comunei Vadu Moţilor
Ioan Resiga – Primarul comunei Vidra
Silviu Ponoran – Primarul oraşului Zlatna

Ioan Bar, Lucian Bartha, Eugen Bobar, Valentin Botar, Toma Burian, Gheorghe Felea, Ovidiu Felea, Gheorghe Golgoţ, Ioan Marius Iancu, Virgil Nariţa, Valentin Rus – Consiliul Local
Roşia Montană





Scrisoare deschisa

Bucureşti, 11 martie 2011



Stimate domnule primar Eugen Furdui,

Ca urmare a reluării, în scrisoarea deschisă pe care ne-aţi adresat-o în data de 31 ianuarie, a temelor pe care le-aţi expus public cu alte ocazii - refuzul înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial şi discreditarea acestui demers - vă scriem pentru vă oferi argumente şi, din nou, colaborarea noastră pentru salvarea Roşiei Montane şi aşezarea evoluţiei ei viitoare sub semnul dezvoltării durabile reale.
Subsemnaţii reprezentăm organizaţii ştiinţifice şi profesionale cu activitate în domeniile cercetării, al arhitecturii şi al conservării patrimoniului cultural, atât la nivel naţional (Academia Română, OAR, UAR) cât şi internaţional (ICOMOS, Pro Patrimonio). Din această poziţie, fundamentată şi cu largă reprezentare, vă adresăm rândurile următoare, pentru a vă oferi explicaţii şi sprijin în anumite probleme pe care le-aţi abordat într-o manieră îngrijorătoare atât pentru noi, cât şi pentru cei pe care îi reprezentăm.

Primarul din Roşia Montană se opune înscrierii localităţii în Patrimoniul Mondial: Aceasta a fost poziţia surprinzătoare pe care v-aţi manifestat-o în premieră (probabil mondială) în vara trecută. Departe de a lăsa lumii răgaz să dea uitării această impardonabilă eroare din partea unui edil informat şi interesat de dezvoltarea comunităţii pe care o reprezintă, reveniţi cu acelaşi enunţ incalificabil în data de 18 ianuarie şi din nou în scrisoarea pe care ne-o adresaţi în
31 ianuarie.
Vă reamintim, domnule primar, că apartenenţa la Patrimoniul Mondial reprezintă un privilegiu pentru orice localitate şi pentru orice comunitate care este acceptată în acest grup select de locuri istorice şi naturale de relevanţă universală. Este un statut de excelenţă şi o onoare pentru care în fiecare an concurează zeci de state dintre cele 187 semnatare ale Convenţiei Patrimoniului Mondial. România are la ora actuală 13 obiective aflate în aşteptare în vederea nominalizării.
Vă reamintim, de asemenea, că, spre deosebire de cele afirmate în declaraţiile dumneavoastră - „patrimoniul nu poate asigura resursele necesare conservării şi nu poate aduce locuri de muncă” - există, între cele 911 obiective înscrise în Patrimoniul Mondial la ora actuală numeroase cazuri de succes, în care aşezări în pericol şi comunităţi în destrămare au fost salvate datorită apartenenţei la Patrimoniul Mondial şi mecanismelor de planificare şi gestionare a dezvoltării pe care acest statut le implică, precum şi datorită resurselor financiare directe şi indirecte pe care le atrage şi generează. Amintim aici doar un caz notoriu, relevant în discuţia despre Roşia Montană: situl minier-metalurgic Blaenavon, în sudul Ţării Galilor, Marea Britanie, un oraş industrial afectat de dispariţia industriilor grele unde, în doar 10 ani de la înscrierea în Patrimoniul Mondial (faţă de cei 14 scurşi deja întru distrugere la Roşia Montană) zona întreagă a ajuns să prospere.

Mediul ştiinţific şi profesional solidar în favoarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial: Convergenţa de opinii a organizaţiilor ştiinţifice şi profesionale în privinţa oportunităţii şi necesităţii demarării demersurilor pentru înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial a fost probată în repetate rânduri de-a lungul ultimilor ani. Acest lucru a fost dovedit recent prin luările de poziţie comune ale organizaţiilor pe care le reprezentăm.

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice (CNMI) validează propunerea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial: În data de 26 ianuarie 2011, CNMI şi-a însuşit această viziune, devenită generală, privitoare la viitorul Roşiei Montane şi al patrimoniului său cultural şi natural excepţional, prin votul în unanimitate al membrilor ei pentru înscrierea Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României, prima etapă necesară în vederea înscrierii în Patrimoniul Mondial.
CNMI este organismul profesional consultativ al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru problemele legate de patrimoniul cultural, singurul organism abilitat de legea română să propună obiective pentru Patrimoniul Mondial. Conform legii, procedura pentru înscrierea în Lista Indicativă este acum îndeplinită, iar ministerul culturii trebuie să pună în aplicare decizia comisiei.

În aceste condiţii, când mediul ştiinţific şi profesional, naţional şi internaţional, se pronunţă solidar în favoarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial, este imposibil de acceptat opoziţia dumneavoastră, de altfel neargumentată pertinent, după cum vom arăta şi în continuare. Interpretarea cererii de înscriere în Patrimoniu Mondial ca tentativă de blocare a proiectului minier este lipsită sens: este suficient să recapitulaţi statutul actual de protecţie al sitului şi monumentelor sale, în condiţiile legii româneşti. Veţi afla ceea ce trebuia să ştiţi de mult, domnule primar: legea minelor în primul rând şi apoi legea monumentelor istorice fac imposibil acest proiect minier.

La Roşia Montană, imperativul protejării patrimoniului exclude posibilitatea implementării proiectului minier. „Patrimoniul şi mineritul nu se exclud”, anunţaţi în scrisoarea pe care ne-o adresaţi. Deşi pare veridic, enunţul nu este întotdeauna adevărat. Importanţa celor două activităţi - mineritul şi protejarea patrimoniului - este inegală, prin forţa legii: activitatea minieră este de interes privat (dacă nu este declarată altfel prin hotărâre a guvernului), iar activitatea de protejare a patrimoniului este de interes public (L. 422/2001, art. 2 (2); L. 5/2000, art. 3). Atunci când mineritul presupune distrugerea patrimoniului unui loc, trebuie să prevaleze interesul public al protejării patrimoniului. În astfel de situaţii protejarea patrimoniului exclude mineritul. Exact aceasta este situaţia Roşiei Montane, unde proiectul de exploatare minieră propus presupune distrugerea directă, totală şi ireversibilă a două masive muntoase care cuprind vestigii inestimabile ale activităţii miniere subterane tradiţionale bimilenare de la Roşia Montană: Masivele Cârnic şi Orlea, ambele înscrise în Lista Monumentelor Istorice, la grupa valorică A, „monumente de valoare naţională şi universală”!
Aşadar, proiectul minier este construit pe încălcarea legii (Legea minelor, nr. 85 / 2003, art. 11; Legea monumentelor, nr. 422 / 2001, art. 11 (2)). În aceste condiţii, ale proiectului minier propus, la Roşia Montană patrimoniul şi mineritul se exclud. Iar în condiţiile legii, protejarea patrimoniului trebuie să excludă mineritul, şi nu invers.



Lipsa măsurilor de conservare a patrimoniului este rezultatul politicii dezastruoase a primăriei, articulată nu în favoarea cetăţenilor, ci a unui investitor privat. Ne atrageţi atenţia în scrisoare că „în lipsa unor măsuri urgente şi concrete de conservare, patrimoniul se va distruge”. Vă reamintim, domnule primar, că documentaţiile de urbanism promovate de autorităţile locale şi acţiunile administrative ale Primăriei au contribuit în mod hotărâtor la distrugerea patrimoniului vernacular valoros de la Roşia Montană: sute de case amplasate în zona desemnată prin PUG zonă „de dezvoltare industrială” au fost demolate cu autorizaţia primăriei. Altele, zeci, dacă nu sute, au fost abandonate, lăsate să se dezintegreze, sub privirea dumneavoastră.
Vă reamintim, din nou, domnule primar, că legea monumentelor vă trasează atribuţii clare în privinţa asigurării protejării monumentelor şi vă oferă şi posibilitatea de a contribui cu resurse financiare în acest scop. Până acum nu aţi împiedicat în nici un fel dispariţia caselor, nu aţi contribuit în nici un fel la conservarea monumentelor.


Patrimoniul de la Roşia Montană este cunoscut de mai bine de două secole. El nu a fost descoperit graţie prezenţei investitorului minier. Afirmaţi că „patrimoniul de la Roşia Montană a fost cercetat, descoperit şi întreţinut în ultimii ani numai din resurse private, generate de un proiect minier”. Vă reamintim însă că acest patrimoniu a fost cunoscut în întreaga Europă încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când au fost descoperite aici primele tăbliţe cerate romane din ceea ce avea să devină, adăugându-şi descoperirile din prima jumătate a secolului al XIX-lea, una dintre cele mai importante surse ale dreptului roman. Importanţa acestui patrimoniu unic, format din descoperiri epigrafice, dar şi din exploatările subterane romane şi ulterioare şi din patrimoniul arheologic şi vernacular suprateran, şi-a găsit recunoaşterea prin includerea în Lista Monumentelor Istorice, unde Roşia Montană figura, încă înainte de apariţia proiectului minier, cu 50 de poziţii, monumente istorice clasate.
Să vorbiţi despre resursele private mobilizate de investitor este însă cinic, în condiţiile în care acelaşi investitor, pe care încercaţi să-l prezentaţi ţării drept protector al patrimoniului, a distrus deja sute de case în Roşia Montană, Corna, Bunta, Gura Cornei, Ţarina! Resursele private generate de proiectul minier au fost cheltuite în mod propagandistic pe de o parte, pentru a repara şi amenaja o singură clădire şi, pe de altă parte, pentru demolarea a sute de alte case aparţinând patrimoniului vernacular valoros de le Roşia şi satele învecinate, case care au avut neşansa de a se afla în zona vizată de proiectul minier. Şi toate aceste lucruri s-au întâmplat fără ca proiectul minier să fi obţinut vreun aviz sau vreo autorizaţie impusă de lege pentru a putea fi pus în aplicare! Cu excepţia autorizaţiilor de demolare pe care nu vă sfiiţi să le semnaţi...


Planul strategic de dezvoltare socio-economică este un document propagandistic, construit pe eludarea adevărului: acest document dorit strategic şi fundamental pentru dezvoltarea comunităţii, nu face altceva decât să detalieze propunerile formulate în proiectul minier, din care împrumută de altfel pasaje extinse. Ce nu se găseşte însă în acest document este o minimă menţiune a impactului distructiv al proiectului minier preluat ca ipoteză de lucru. Nu se menţionează nicăieri în planul strategic de dezvoltare socio-economică a comunei faptul că implementarea proiectului minier ar presupune distrugerea totală şi ireversibilă a masivelor Cârnic şi Orlea, clasate ca monumente istorice! Nu se menţionează nici măcar ca ameninţări potenţiale, în analizele SWOT, problemele grave care ar fi cauzate patrimoniului construit vernacular de adiacenţa, dacă nu chiar suprapunerea cu cariere, drumuri, uzină, iazuri etc. Sunt scăpări inacceptabile, care aruncă în derizoriu întregul document strategic, construit deci pe eludarea adevărului.
Cât despre consultarea populaţiei, este evident că acesteia îi lipseşte o condiţie de bază a acţiunii participative: decizia informată. Populaţia trebuie întâi informată în privinţa stării de fapt şi a posibilităţilor de acţiune, şi doar apoi se poate face consultarea şi implicarea în luarea deciziilor.



În încheiere, vă oferim, domnule primar, aşa cum am făcut-o deja în repetate rânduri, colaborarea organizaţiilor noastre la alcătuirea unor strategii viabile de dezvoltare, la pregătirea programelor şi proiectelor de conservare a patrimoniului şi la implementarea lor.
În speranţa că vă vor fi de folos pentru a reveni la o poziţie credibilă şi onorabilă, morală şi legală în privinţa patrimoniului cultural de la Roşia Montană, aflat în parte în grija dumneavoastră, primiţi vă rugăm, aşadar, argumentele, explicaţiile şi oferta noastră de sprijin, expuse mai sus.




Prof. dr. Ionel Haiduc,
Preşedinte al Academiei Române

Prof. Şerban Cantacuzino, CBE FSA D. Univ (York) MA (Cantab) FRIBA,
Preşedinte Emerit al ICOMOS Marea Britanie,
Preşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio

Conf. dr. Sergiu Nistor,
Preşedinte al ICOMOS România

Arh. dr. Şerban Ţigănaş,
Preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România

Prof. dr. Peter Derer,
Preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România