Patrimoniul de artă veche a Muzeului de artă s-a alcătuit şi s-a îmbogăţit în timp. Primele icoane au intrat în patrimoniul pinacotecii timişorene, în anii 1909 şi 1912.
Gheorghe (Georgius) Murgu, după 1850
Adormirea Maicii Domnului
Istoricul de artă Ioachim Miloia, director al Muzeului Banatului a iniţiat, începând din anul 1928, o campanie susţinută de teren pentru depistarea şi salvarea patrimoniului mobil, cu precădere a celui din biserici săteşti. Politica sa de achiziţii şi mai ales de donaţii din partea parohiilor, s-a concretizat în crearea fondului „de artă bisericească”, al cărui conţinut a fost publicat parţial în anuarul muzeului bănăţean, Analele Banatului.
Acest fond, însumând aproximativ 150 de lucrări pe lemn şi pe pânză, a fost îmbogăţit substanţial, mai ales după anul 1966, prin achiziţii, donaţii sau transferuri, depăşind în prezent 1000 de piese. Completarea sa continuă direcţia iniţiată în perioada interbelică, orientându-se mai ales spre evidenţierea specificului artei din Banat, a sublinierii evoluţiei şi raporturilor sale cu zonele de cultură învecinate.
Sursele diferite care au contribuit la alcătuirea sa, i-au configurat o coloratură eterogenă. Marea majoritate a pieselor este reprezentată prin icoane pe lemn provenite din ateliere locale, respectiv din provinciile româneşti Ţara Românească, Transilvania, izolat Maramureş, aparţinând cronologic secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea; prin icoane pe lemn ruseşti din secolul al XIX-lea şi printr-un număr mic de icoane pe lemn provenite din ateliere greceşti din secolele XVIII şi XIX. Fondul de pictură pe panou de lemn, este completat prin pictură pe pânză cu tematică religioasă, realizată de pictori bănăţeni din secolele al XIX-lea şi XX.
Colecţia oferă posibilitatea de a se identifica preferinţele ctitorilor localnici (români, sârbi şi macedo- români) şi facilitează lărgirea informaţiilor relativ la creatori de referinţă în peisajul creaţiei artistice din Banatul epocii premoderne din secolul al XVIII-lea ca şi Nedelcu Popovici, Andrei Andreevici, Ştefan Teneţchi, Gheorghe Diaconovici sau evidenţiază nume puţin cunoscute în arta din secolul al XIX-lea, cum au fost Gheorghe Murgu sau molerul Gheorghe Ungurian.Tranziţia de la icoana tradiţională la „icoana” realizată în tehnica picturii de şevalet, pe care au practicat-o mai ales pictorii din Banatul secolului al XIX-lea, parte dintre ei cu studii la Academii de artă la Viena sau München, este ilustrată în cadrul colecţiei prin lucrări semnate sau atribuite pictorilor Mihail Velceleanu, Dimitrie Turcu, Nicolae Haşca, Nicolae Mărăşescu.
Începând din deceniul şase al secolului XX, în paralel cu evidenţierea celorlalte colecţii ale muzeului din Timişoara şi cea de artă veche a fost inclusă în circuit public şi ştiinţific. A fost cercetată şi valorificată prin publicaţii de Ion Frunzetti, Alexandru Efremov, Marius Porumb, Annemarie Podlipny, Adriana Buzilă, Vârtaciu Rodica, Pârvulescu Dorina S.
Lucrările sale reprezentative au fost valorificate şi în cadrul expoziţiilor temporare locale, naţionale şi internaţionale, începând din anul 1969. Au figurat în primul ghid al colecţiilor Muzeului Banatului (1978) şi în cataloage ştiinţifice de colecţie editate începînd din anul 1998.
Materialul iconografic al colecţiei de artă veche exemplifică cele două direcţii, tradiţională şi occidentalizantă, care au caracterizat comanda şi creaţia artistică destinată comunităţilor ortodoxe din provincia plurietnică şi pluriconfesională din Banat , cu începere din prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi completează în mod fericit patrimoniul de artă veche păstrat în colecţiile constituite aparţinând cultelor. (Cercet şt. Dr. Dorina S.Pârvulescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu