Expoziţia New Face of Prague este numai o concluzie subiectivă a ceea ce s-a construit în capitala ceheasca după căderea comunismului în cei aproximativ 20 de ani, totuşi, e o selecţie destul de reprezentativă. Un singur lucru care ar putea să-l zăpăcească pe vizitatorul expoziţiei este faptul că în fiecare categorie pe care am stabilit-o în timpul pregătirii expoziţiei se află acelaşi număr de proiecte şi realizări.
Aceasta a fost numai un ajutor care ne-a înlesnit alegerea anumitor clădiri, în acelaşă timp spectatorul poate să cunoască stilul architectural în mod general, în fiecare categorie au fost încadrate cele mai interesante obiecte care s-au construit, care se construiesc sau sunt in fază de plan.
Categoriile cum ar fi cea administrativă, casele pentru familii sau locuinţele în general, au fost complicate din cauză că sunt foarte numeroase şi de aceea se pot alege multe exemple de calitate dintre ele. Dar totodată există un număr imens de clădiri cu totul dezastruoase cum ar fi de exemplu monştrii imenşi de sticlă sau aşa numitele orăşelele de satelit (aşa zisa mămăligă suburbană) dar cu care are probleme nu numai Praga sau Republica Cehă, ci toată lumea.
Dimpotrivă, în categoria „cultură” nu am avut prea multe de ales, municipiul nu se prea ocupă cu această problemă, de aceea dacă se reuşeşte impunerea şi realizarea unui nou muzeu, galerie sau teatru, e vorba despre un adevărat câştig.
Am pregătit această expoziţie vara trecută împreună cu Dan Merta, directorul Galeriei lui Jaroslav Fragner. Expoziţia se adresează mai ales oamenilor interesaţi de arhitectură ca amatori şi străinilor care vor să afle despre arhitectura pragheză mai mult decât ceea ce ar afla de obicei într-o vizită a lor la Praga – adică arta gotică, barocă, cubismul arhitectural, modernismul şi funcţionalismul.
Principala problemă care se referă mai ales la centrul istoric al Pragăi constă în faptul că în timpul comunismului era destul de conservat, după deschiderea graniţelor, dimpotrivă, s-a deschis prea mult către străini, centrul oraşului s-a depopulat în mod considerabil şi s-a construit un număr enorm de hoteluri.
Genius loci al Pragăi e destul de puternic, ocrotitorii patrimoniului se străduiesc pentru păstrarea sa, adeseori se luptă cu procedeuri de neînţeles din partea dezvoltatorilor si municipiului, şi nu întotdeauna câştigă; totuşi, la fel Praga ar putea deveni un muzeu in aer liber, care exclude confruntarea şi comunicarea între arhitectura nouă şi veche.
Este interesant, că într-adevăr arhitecţii buni şi din străinătate respectă genia loci şi clădirile lor reacţionează la context atât de mult că deja la prima vedere cladirea nu arată ca o semnătură extravagantă a arhitectului, care a venit să schimbe în mod însemnat stilul vechi, dar ca un exemplu al arhitecturii contemporane de calitate care e foarte puternic contextual si sensibil.
Face impresia ca parcă ar fi aparţinut acestui loc dintotdeauna, parcă ar fi aşteptată de zeci sau sute de ani în urmă. Ne referim bineinteles mai ales la realizarile in centrul orasului, in doua sau trei părţi ale capitalei.
Aceasta este valabil şi pentru icoana arhitecturii contemporane, acum 12 ani terminată casa dansului de Frank O. Gehryt, care este totusi cea mai moderată construcţie a lui, sau realizarea lui Jean Nouvel.
Mai multe http://www.czech-it.ro/?p=690
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu