luni, 23 iunie 2008

Venus (2006, regia Roger Michell)

Dansul prieteniei. Cu Peter O’Toole


Memorabila scenă în care Maurice (Peter O’Toole) îşi pocneşte prietenul cu ziarul e ca o ‘bataie’ între puştani: amestec de cock-assertiveness, nesuportare a unor argumente ridicole, impetuozitate, prietenie care îţi permite orice.

Scena cu dansul lui Maurice& Ian în catedrală este cam trasă de par, prea lungă, neinspirată, mai ales după acea scenă simpatică şi scurtă în care cei doi prieteni (mai în glumă, mai în serios, neîndemânatici dar… cu stil) schiţează un dans în living-room.

Prefer acest prim dans: e mai sugestiv, mai jucăuş, surprinde mai bine impulsul tinereţii, al sufletului indiferent la capriciile vârstei. Scena din catedrală capata un aer morbid pentru că e prea lunga, iar camera se opreşte mai degrabă asupra aspectului fanat al celor doi; e un episod care alunecă prea facil înspre melodramatic, deservind caracterul spiritual, de bon viveur, al filmului.

Maurice nu e doar un bun actor, ci un bon viveur: pentru că ştie să-şi joace bine rolul care i s-a dat, chiar dacă acesta implică acum un bătrân bolnav, impotent dar plin de pofte.

Ce îl face pe Maurice să fie atât de cuceritor, de irezistibil în ciuda neputinţei vârstei? sufletul tânăr, gândurile ‘necurate’ şi mintea sprintenă care i-au ramas intacte.

Venus este şi un film despre… prietenie: cea dintre doi prieteni vechi care îşi ştiu toate bolile, toate slăbiciunile şi tabieturile; prietenia dintre un bătrân şi o tânără, o relaţie cu năbădăi şi ingrediente greu de asezonat: interesul, încărcat erotic, pe care Maurice îl manifestă faţă de Jessie, nepoata prietenului său, senzaţiile primare de milă şi dezgust ale tinerei faţă de Maurice, figura necizelată a lui Jessie şi şarmul lui Maurice, connoisseur într-ale plăcerilor trupului şi spiritului (dincolo de mărturisirea că “pleasure” a fost scopul lui în viaţă, cred că mult mai elocvente şi emoţionante sunt scena în care Maurice îi recită, de dincolo de uşă, un sonet de Shakespeare fetei care se îmbăiază, precum şi plimbatul prin galerii cu oprirea în faţa lui Venus de Velazquez).
Finalul acestui film despre prietenie este promisiunea unei noi prietenii, a unei colaborări înţelegătoare şi înţelepte între tânăra Jessie şi Ian, prietenul lui Maurice.

Ioana Muntenescu

Niciun comentariu: