M-am gandit sa incepem saptamana cu un film care nu numai ca se cheama Lundi Matin (luni dimineata), dar mai este si despre un barbat care... chiuleste de-acasa. Intr-o luni lui Vincent i se pune pata si isi da seama ca are nevoie de o pauza, de timp pentru sine, adica de o calatorie. De fapt, filmul alterneaza frumos imaginile de-acasa cu cele din timpul calatoriei, in special din Venetia.
Filmul lui Otar Iosseliani este un film cu umor fin, fara morala si cu personaje foarte simpatice: un sot calator, o bunica excentrica intr-un satuc francez, o sotie inteleapta, fara resentimente, doi prieteni care zboara cu deltaplanul, un fiu inventator si pictor de biserici, o masina veche, niste fumatori, Venetia.
Lundi Matin (2002) surprinde fara sa acuze acele lucruri marunte, domestice, care ne distrag de la micile pasiuni, care ne amana contactul cu noi insine si singuratatea creatoare: vezi episodul in care personajul principal vrea sa picteze, dar repararea jgheabului de la casa este mult mai presanta.
In filmul lui Otar Iosseliani intalnim o lume ocupata care isi face timp si pentru carti: oamenii stiu sa-si strecoare micile placeri printre muncile obligatorii si rutina zilei: barbatii care muncesc la camp isi prelungesc vizita la toaleta pentru a mai fura cateva minute de citit (fiecare are volumul lui pe acoperisul toaletei). Cultura sufletului se imbina foarte haios cu cea a campului. Exista si momente cand cartea se insereaza firesc in programul unei zile: seara la culcare bunica ii citeste nepotului.
Mi-a placut felul nediscursiv in care personajele feminine din film isi arata devotamentul pentru casa si sot: sotia lui Vincent ii tine scara si il ajuta sa coboare streasina, fara prea multe vorbe; ca la Gabriel Garcia Marquez, ele se pricep sa pastreze ritmul casei. Aceeasi intelegere care nu se exprima prin cuvinte inutile o regasim si in episodul primirii acasa a ‘sotului risipitor’.... continuare
Ioana Muntenescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu