miercuri, 19 decembrie 2007

Cinemateca: Matadorul. Prietenia nu ucide

De multe ori cand vine vorba despre un film, esti intrebat "despre ce e vorba?", o intrebare care pe mine de multe ori m-a dezarmat. Nu pentru ca as crede ca cinematograful nu poate fi despre ceva, sau pentru ca as pune imaginea inaintea povestii filmate, ci din motive mult mai simple: unele filme sunt greu de povestit.

Ma opresc azi asupra filmului The Matador (Richard Shepard, 2005).

Crezi ca este o comedie, dar nu este asa.

Crezi ca este un film despre un ucigas, dar vezi ca filmul iti depaseste asteptarile.

La un moment dat crezi ca este vorba de un cuplu care trece printr-o criza. Si nu este nici asta.

Sau poate ca este… despre un cuplu original: Julian Noble (Pierce Brosnan) si Danny Wright (Greg Kinnear), primul un ucigas platit (facilitator of fatalities), al doilea un afacerist domestic. Dar asta este doar carcasa filmului.

Si mai este si despre un cuplu de prieteni care beau Margarita.

Matadorul este despre multe lucruri, asta mi-a placut la el. Si are surprize, tensiune si umor.

The Matador este despre prietenie si un context de necrezut: meseriile si stilul de viata diferit al celor doi protagonisti.

Matadorul este despre noroc: norocul de a-ti gasi un prieten: singur, plictisit (de nota zece scena cu Pierce Brosnan scotocind in geanta unei prostituate si dandu-se cu oja acesteia), obosit si nemultumit de viata, Julian da peste Danny la barul hotelului; Danny este de doua ori norocos: are o sotie iubitoare si si-a gasit un prieten care nu-l "ajuta" sa faca cea mai mare greseala din viata lui, una care l-ar face sa-si piarda si sotia. Dar este si un film despre ghinion: dintre toti copiii din autobuz, baiatul lui Danny a fost singurul care a murit in accident.

Filmul are multe intorsaturi de situatie: la inceput crezi ca the good guy a calcat pe langa si s-a compromis, apoi descoperi ca tu ai fost cel prins: la un moment dat, eu ca spectator, am fost rusinata de cat de usor am ales varianta "fumata", scena conventionala in locul celei mai… umane. Am avut tendinta sa cred ca un ucigas nu e decat un ucigas si ca un om bun, aflat sub presiune, poate sa cada foarte usor. Dar The Matador mi-a demonstrat ca ma insel: un ucigas poate fi un prieten foarte patrunzator si sincer (nu degeaba regizorul l-a botezat Noble), iar un om bun poate avea success si fara sa aiba sange pe maini, ci rabdare, incredere si dragoste acasa.

Pe cei doi barbati nu-i uneste nici o crima ascunsa sub covor; Danny nu are nici un secret fata de sotia lui; Julian si Danny sunt prieteni atat de buni pentru ca reusesc ca prin magie sa fie sinceri si directi unul cu celalalt. In afara de minciuna lui Julian despre faptul ca a avut o sotie, relatia dintre cei doi barbati este sincera si nefabricata: noble& (w)right!.... continuare

Ioana Muntenescu

Niciun comentariu: