Provocare Arhitext 2009. Tu ce alegi?
Redactia revistei Arhitext v-a provocat la alegerea unei teme si la realizarea unui numar al revistei pe anul 2009. Si cum unei provocari ii poti raspunde in fel si chip, feedbackul de la cei provocati a fost extrem de variat.
Din pacate diversitatea nu implica automat si calitate. Calitatea in acest caz fiind respectarea conditiilor provocarii, dar mai ales pastrarea liniei pe care a pornit Arhitext in acest an. Din cazua faptului ca majoritatea propunerilor primite nu s-au aliniat tematicii anului 2009 si nu au cautat sa dezvolte linia propusa, redactia s-a vazut nevoita a alege direct castigatorul concursului.
Singura propunere, care a raspuns Provocarii noastre cu o motivatie puternica si cu o incadrare a temei in tematica pe 2009 a Arhitext, care a surclasat prin calitate si consistenta, a fost declarata castigatoare.
Ea apartine echipei SB si dezvolta subiectul secventialitatii in arhitectura: «Numarul propus incearca sa surprinda importanta secventialitatii in arhitectura. Atat textele teoretice, cat si proiectele propuse vor incerca sa clarifice raportul (cinematic / cinematografic) dintre secventa formala a unui construct si “montajul” final al ansamblurilor arhitecturale, dar si relevanta constructiei contextelor secventiale, tentand un posibil raspuns la intrebarea “ce este secventa in raport cu “montajul”, cu ansamblul? In ce fel putem intelege ansamblul pornind de la secventa si inlantuirea secventelor? Care este locul in care se imbina de fapt secventele? Cum se raporteaza o secventa formala la o secventa anterioara ei? Cum se raporteaza o secventa formala la o secventa care ii urmeaza? Nefiind vorba aici despre fragmente formale sau despre fragmentarismul constructiilor, numarul incearca sa surprinda modalitatea in care secventele implica mereu o insiruire de cauze, sensuri si efecte – stilistice, formale, psihologice –, o “cinematica” a formelor, un cadraj mereu partial al ansamblului, o amanare a sensului formal, extensia particularului, ingrosarea tentelor, accentuarea aspectelor. Cum putem privi secventele – ca intrerupatori sau ca mediatori ai formelor si sensurilor, ca miscare “punctata” a formei, ca “motiv” compozitional pentru ceea ce a devenit astazi “sampling”-ul si “resampling”-ul formelor? Din acest punct de vedere, secventialitatea propune in permanenta o “arhitectura in derulare”. In spatiile romanesti mereu “amanate”, arhitectura trebuie sa impuna “secvente” noi in miscarea cinematica invechita a spatiului architectural in general, si a spatiului public cu precadere, sa se concentreze asupra inventarii unei noi “secvente” structurale. »
Va invitam sa descoperiti in numarul 6 al revistei Arhitext noi secvente ale cinematicii arhitecturale!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu