În cadrul seriei de mese rotunde „5 O’Clock Arhitext” Fundaţia Arhitext design a organizat marţi 26 februarie, ora 17.00, la Centrul de Studii în Arhitectură şi Urbanism din strada Mihail Moxa nr 5, o masă rotundă pe tema „A-ritmii şi E-proporţii”.
Invitaţi să ia cuvântul în cadrul acestui eveniment au fost domnii Cosmin Ungureanu (istoric de artă), Adrian Mihalache (Universitatea Politehnică Bucureşti), Mario Kuibuş (arhitect) şi Radu Teacă (arhitect). Discuţia a fost moderată de Mălina Conţu (istoric de artă), redactor la revista Arhitext. Fiecare dintre vorbitori a abordat problema aritmiilor şi proporţiilor arhitecturale din prisma propriei profesii, după cum urmează:
•Cosmin Ungureanu - La bella machina del mondo. Andrea Palladio şi raporturile armonice
•Adrian Mihalache – Păstrând proporţiile. Arhitectura virtuală
•Mario Kuibuş – Stilul azi - între sens şi nonsens
•Radu Teacă – Ritmul unei case
Cosmin Ungureanu a prezentat felul în care Andrea Palladio, influenţat de un mediu cultural veneţian puternic impregnat de tradiţii filosofice neo-platonice şi aristoteliene, a ajuns să construiască şi să folosească un sistem de proporţii arhitecturale bazate pe raporturi numerice care decurgeau din teoriile pitagoreice. Astfel, numerele 2,4,8 – 3,9,27 erau legate de o concepţie asupra lumii care crea legături între planurile metafizic, fizic şi uman. Aceste numere puteau fi folosite în construcţia proporţiilor clădirilor, la desenul de planimetrie sau de faţadă, pentru a sublinia ideea armoniei cosmice între cele trei planuri ale lumii. De altfel, scara umană, scara clădirii şi dimensiunile cosmosului erau legate printr-un sistem de proporţii, care se putea regăsi chiar şi în muzica epocii, construită pornind de la aceleaşi principii numerice.
Adrian Mihalache a vorbit despre prezenţa proporţiilor în lumea virtuală. Pornind de la un pretext literar – o carte a lui Arturo-Perez Reverte – vorbitorul a ţinut să explice faptul că natura spaţiului virtual ţine de un colaj hipermedial de imagini interconectate folosind un suport tehnologic. Mai mult decât pictură (care de la apariţia fotografiei şi-a pierdut funcţia de reprezentare), sau fotografie (care nu poate ilustra decât un moment în timp), cyberspaţiul are capacitatea de a aduna împreună imagini din timpuri şi medii disparate. Acest colaj construieşte naraţiuni care explică realitatea aproape în întregimea ei, oferind o vedere panoramică asupra unui subiect sau a unui moment din timp, construind astfel posibile piste pentru o interpretare a acestor realităţi într-un mod care era inaccesibil celorlalte medii, ale picturii sau fotografiei. La o privire de suprafaţă, spaţiul virtual nu foloseşte proporţiile (ecranul, ferestrele de browser nu sunt construite după un set predefinit de norme numerice, sau pe raporturi de numere fixate, date, fiind flexibile şi deschise). În adâncime, acolo unde este vorba de construcţia sau de arhitectura sistemelor, proporţiile îşi găsesc locul, chiar dacă aceste construcţii sunt situate în virtual şi în intangibil.
Mario Kuibuş a contribuit la discuţie cu o prezentare a distincţiei dintre arhitectura de semnătură şi arhitectura de concept. În primul caz clădirea este un semn grafic, o semnătură legată de stilul unui autor care se poate vinde ca atare, ca o imagine construită de un arhitect de succes. În cazul arhitecturii de concept clădirea devine un obiect unic, legat de spaţiul şi locul în care trăieşte. De asemenea, arhitectul nu îşi repetă gesturile constructive definindu-şi un stil, ci optează pentru experimentarea cu forme noi, care de fiecare dată sunt menite nu a construi imaginea recognoscibilă a unui obiect de autor, ci de a pune în discuţie limitele creativităţii personale, ale sitului şi ale soluţiei propuse. După cele de mai sus, vorbitorul a prezentat câteva dintre proiectele personale, arugmentând faptul că în arhitectura contemporană conceptuală, proporţiile sunt doar o parte a materializării obiectului de arhitectură şi intervin doar după formularea unui concept viabil. Compoziţia, materialele şi eventualul profil stilistic, plus proporţiile, nu mai sunt un subiect pentru inovaţie din moment ce stilurile istorice au epuizat prin realizări remarcabile aceste aspecte ale arhitecturii. Inovaţia şi creativitatea contemporană s-ar lega astfel de efortul conceptual, care precedă realizarea efectivă a proiectului, aceasta fiind singura zonă în care s-ar mai putea veni cu lucruri noi.
Radu Teacă a prezentat două proiecte personale. Vorbind pe marginea imaginilor prezentate, arhitectul a subliniat în cazul fiecărui proiect rezolvările volumetrice, îmbinarea dintre diversele funcţiuni ale casei în soluţia propusă beneficiarului, dar şi inserturile de mobilier de autor în ambianţa caselor construite de dânsul. Chestiunea proporţiilor a fost discutată la nivel volumetric, al raporturilor dintre plin şi gol în construcţia obiectului de arhitectură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu