vineri, 11 ianuarie 2008

“Pop, goes my heart”

Motto: This (film) is intended for humans, you know… (adaptat)

Music and Lyrics este un film omenesc, adica un film onest si bine facut: nu promite nimic extravagant: o poveste de dragoste, doi actori cu sex-appeal, muzica din anii ’80, usoara dar nu usuratica, replicile unor personaje inteligente si calduroase. Hugh Grant si Drew Barrymore sunt cuceritori… de sinceri si de umani in slabiciunile lor (Alex si albumul lui solo rasuflat, cariera molcoma de după destramarea formaţiei Pop, Sophie si teama ei de a scrie, de a fi mediocra).

Pentru cine are ochi sa le vadă, filmul lucreaza cu nuante, de exemplu: muzica facuta de Alex Fletcher (Hugh Grant) este usoara (pop), dar nu este usuratica, asa cum sunt muzica si spectacolul Corei Corman.

Scenariul m-a tinut in fata ecranului, nu m-am plictisit nici o secundă; iau asta ca pe un semn ca replicile personajelor au fost inteligente si pline de umor. Filmul vorbeste despre relaţii umane si face asta prin intermediul unor personaje care isi exersează nu numai umorul, dar si auto-ironia.

Aceasta poveste usoara si calduroasa ne arata cum unele lucruri pot fi schimbate (mobila mutata putin prin casa poate aduce inspiratia), in timp ce altele trebuie sa fie pastrate, cum ar fi: un sens al propriei valori (al increderii in sine) si al auto-afirmarii.

Personajele se confrunta cu intrebarea ce gandeşte publicul (in cazul lui Alex) sau maestrul (pentru Sophie) despre ele. Alex si Sophie sunt naturali prin ceea ce cred despre ei insisi si prin ceea ce sunt in stare sa faca. Fie ca este vorba de un cantec pop sau de versurile unui hit, amandoi sunt sinceri in ceea ce fac.

Music and lyrics ironizează cultura pop contemporana: ii dezvaluie ritualurile goale, pseudo-artistii inconsistenti si capriciile lor adolescentine/ imature (va amintiti replica Corei: “vreau doar sa dansez, Shakira ma calca pe nervi”), si aluziile la sex care strabat toate cantecele (videoclipurile Corei sunt o combinaţie inspaimantatoare de kitsch, ‘binecuvantata’ ignoranta si pseudo-religie.

Acest film nu este nici o apologie a culturii pop: el nu si-a propus sa dea un raspuns la intrebarea ce este cultura pop, ci sa ofere o viziune inteleapta asupra publicului ei: “This is intended for humans, you know” (Acest cantec este destinat oamenilor, stii?!” – replica lui Hugh Grant din timpul unei inregistrari, cand Drew Barrymore canta prea timid si incet). Uneori riscam sa trecem prea usor cu vederea lucrurile simple si evidente…

Ioana Muntenescu

Niciun comentariu: