luni, 17 decembrie 2007

Am fost si la Timisoara (continuare)

Taverna (pacat ca n-am facut poze) era un loc plin de farmec. Muzica veche, un pian, tot felul de obiecte vechi puse pe ici pe colo, totul foarte inghesuit dar fara sa te sufoce... o atmosfera cu iz de vin fiert, jazz si fum de Blackstone (my kind of place).

Meniul a fost exceptional si din nou am savurat niste delicatese culinare noi: andive si branzica picanta.

Duminica a fost zi de relaxare alaturi de o echipa extraordinara care a organizat acest eveniment menit a anima putin specialistii in arhitetcura din acest oras, recunoscut prin lucrarile de calitate pe care le “preda” tarii. Dar mai intai de mica escapada ce urma sa aiba loc, am ajuns si la Mall sa mai aruncam o privire. E pentru a doua oara cand il vad, dar acum mi s-a aratat mult mai primitor si mai frumos (poate si pentru ca era dimineat si nu era multa lume, era liniste si soarele incalzea terasele de pe acoperis pe care mi le si inchipuiam pline de lume vara).

Am plecat cu micorbuzul catre Minis. Ne-am oprit la Basilica Maria Radna si am admirat un loc parca uitat de lume... primul pas inauntru mi-a trezit amintiri frumoase din maratonul meu prin Basilicele italiene. I started dreaming si nici nu mi-am dat seama cand grupul iesise din biserica...


Ne-am continuat drumul si am ajuns la destinatie: crama din Minis. Mai mult decat primitoare, gazda ne-a intampinat, ne-a facut turul casei si-al pensiunii. Ne-am si imprietenit cu gazdele noastre necuvantatoare care stateau la intrare, bucurandu-se de razele de soare (neasteptate, dar bine primite).

Am stat la povesti in fata unui vin vechi de 7 ani, a unui coniac 100% natural si demn de laudat, a unor feluri de mancare gen caprioara cu sos de bureti, supa crema de conopida, pandispan de mere cu aluat de turta dulce, etc...

S-a lasat seara... oboseala isi spunea cuvantul, asa ca ne-am indreptat spre Timisoara unde am facut o plimbare scurta pana la Cafe Mode apoi Cafe D’Arc unde s-a facut si-o filmare pentru Casa de piatra impreuna cu arhitectul Bogdan Demetrescu (so stay tuned for this edition of Casa de piatra, pentru ca merita!).

Cam asta a fost... prea mult ca sa fie spus in cuvinte si prea frumos ca sa poata fi redat prin imagini... O noua experienta in care am cunoscut oameni exceptionali, cu idei si preocupari interesante. Pot spune ca am “crescut” supa aceastav experienta si ca drumul a meritat cu varf si indesat. Va invit sa vedeti Timisoara si sa vizitati blogul nascut pentru acest eveniment, unde dl Ionasiu posteaza zilnic... http://blog.anualadearhitectura.ro/


Eu zic ca merita, voi ce ziceti?

Niciun comentariu: